De ce nu ne mai vedem unii pe alții, sau unii de alții?

Te salut!

Recent am postat pe blog un articol în care vă solicitam părerea vis-a-vis de câteva subiecte pe care, la un moment dat, mi-au trecut prin gând, dar…din lipsă de timp, nu le-am mai abordat.

Pe ce temă ai vrea să scriu un articol și să discutăm?

M-am bucurat în momentul în care, relativ repede, am primit și răspunsul la solicitarea mea. Astfel că astăzi, m-am hotărât să abordez primul subiect solicitat de Gabriela, și anume să dezvolt  ideea care pornește de fapt de la o o întrebare, și la care vă propun să răspundem împreună.

Ea sună așa: ” Oare, de ce am ajuns în situația în care trecem unii pe lângă ceilalți fără să ne mai vedem?”.

Deci…DE CE NU NE MAI VEDEM UNII PE ALȚII, sau UNII DE ALȚII?

Mai corect cred că nu ne mai vedem unii de alții. Mulți din noi am devenit și devenim, pe măsură ce înaintăm în viață, din ce în ce mai importanți și autosuficienți. Am ajuns în situația în care nivelul de interdependență umană a scăzut, ajungând probabil, la cel mai jos nivel din istoria omenirii. Noi oamenii, datorită tehnicii și dezvoltării personale, parcurgem astăzi o etapă extrem de periculoasă, și anume aceea în care considerăm că putem să ne descurcăm singuri, ba mai mult decât atât, am ajuns să credem că din ce în ce mai mult în soluția PRIN NOI ÎNȘINE.

Bine sau rău, nu sunt în măsură să evaluez lucrurile și să trag o concluzie, dar consider că acesta este motivul principal pentru care nu ne mai observăm unii pe ceilalți. Trecem nepăsători peste momente dificile ale compatrioților noștri, ne izolăm într-o viață pe care o trăim într-un mediu atent selectat și limitat, bazat pe propriile noastre limite. Nu mai suntem dispuși să facem eforturi pentru ceilalți, să suferim pentru ei, să empatizăm.

Mai cred de asemenea că trecem unii pe lângă ceilalți pe stradă și datorită sau din cauza rețelelor de socializare. Așa cum bine știți, Facebook-ul apropie oamenii care se află la distanță și îndepărtează oamenii care sunt aproape, interesant, nu?

Probabil că mai sunt și alte motive, dar pentru că nu sunt în măsură să răspund la toate, pentru că nu dețin adevărul absolut și pentru că acesta se descoperă însumând percepția fiecărei persoane care privește o situație, tot așa, putem să aflăm realitatea, doar comunicând și spunîndu-ne deschis punctul de vedere, iar ceilalți, cei care citim un punct de vedere, dacă nu corespunde cu propria noastră părere, dacă am putea, cred că ar fi minunat, dacă ne-am abține de a sării instantaneu la jugulara celui care, și-a permis să se exprime.

Deci, ca și o concluzie, acest subiect este unul de introspecție personală, dar și socială.

Tu ce crezi? De ce am ajus în această situație, și încotro ne îndreptăm, continuând astfel? E ceva de făcut ca lucrurile să se schimbe, sau procesul este ireversibil?

Distribuie:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to top